Mai apare destul de des prin reviste deplangerea reducerii interesului pentru lectura la varstele tinere si nu doar. Este o realitate incontestabila, dar nu trebuie deplansa, ci constatata si analizata fara prejudecati. Daca, aproape cinci decenii, in Romania (si-n “lagarul socialist”, asemenea), cartea era un refugiu in alte universuri decat acela al mizerabilului cotidian (material si ideologic), iar primii cinci-sase ani din deceniul zece al secolului trecut au inregistrat un boom pe piata cartii, acum lucrurile incep sa se aseze pe un fagas al normalitatii. Al unei normalitati pe care, desigur, personal, n-o iubesc, dar, n-am incotro, trebuie s-o iau ca atare, fara furii si patimi sentimentaloide. Vremea tirajelor de zeci de mii sau sute de mii de exemplare a trecut. Asemenea si vremea cartilor obtinute de sub tejghea. Normalitatea de care vorbeam mai sus nu este o inventie, este rezultatul unui proces firesc. Influentat, desigur, si de factori particulari, locali, dar cu extindere mondiala de fond. A fost constatata de multa vreme dependenta omului de imagine si saltul intelectual care trebuie facut pentru abstractizare, catre semn. Litera insasi deriva dintr-o imagine simbolica. Secolul XX a adus hrana noua acestei dependente. In locul desenului de pe peretii pesterii, avem imaginile in miscare de pe micul ecran al televizorului. El este comod de accesat si omul e condamnat la cautarea comoditatii, indiferent ce sens dam notiunii. (Un specialist canadian in mass-media numea televiziunea «instrument al leneviei casnice».) Extinderea (explozia) divertismentului si promovarea sa agresiva complica si mai mult lucrurile. Mereu mai putini par a fi aceia care nu pierd nevoia de text, nevoia de imaginatie libera, pana la urma. Unii, multi, se desprind spre sisteme mai complexe, mai abstracte, cu un grad mai mare de virtualitate. Exista, de exemplu, azi, o multime de reviste culturale on line (cine le mai stie numarul!?), multe reviste tiparite se folosesc si de media electronice pentru a ajunge la cititor, fie gratuit, fie contra unei taxe modice. Marile enciclopedii universale pot fi accesate pe internet. Grupurile de discutii, pe domenii, au devenit o obisnuinta printre internautii seriosi. Vaicareala care se mai aude despre scaderea interesului pentru lectura nu este pe de-a-ntregul argumentata, atata vreme cat se cantoneaza in prejudecata exclusivista a suportului de hartie. (Un distins critic din cei „vechi”, sclav al hartiei, cum isi spune, ma roaga, uneori, sa trimit un e-mail - un text, un articol - din partea lui spre vreo revista literara, pentru ca prin posta ajunge prea greu. Dar respinge, in acelasi timp, ideea renuntarii la stilou si masina de scris). Sunt destui aceia care isi arhiveaza scrierile (si) pe o discheta sau pe un CD, isi fiseaza si ordoneaza informatiile in acelasi mod, pentru a fi accesate mai rapid si dupa mai multe criterii.
Oamenii n-au pierdut magia lecturii. Se schimba (asa cum s-a mai intamplat de atatea ori in istoria omenirii!), incet, dar sigur, suportul. Poate, inca, zeci, sute de ani Cartea in sensul clasic va exista. Apoi, se va citi pe monitorul computerului (sau cu ochelari inteligenti conectati la acesta) ori se va folosi, in tren, in tramvai, e-book, un fel de carte de buzunar electronica mult mai incapatoare. Magia imaginii nu va distruge magia lecturii, o va potenta doar. Aceasta din urma a invins demult, atunci cand desenul a devenit ideograma si, apoi litera, semn. Si semnul a castigat in abstractizare, asadar, in magie.