Echilibru, prin urmare, intre plurilingvismul definitoriu al Europei consfintind egalitatea limbilor si a natiunilor, si dominanta unei limbi oficiale - engleza, limba materna a aproximativ 13% dintre europeni - amenintand nu numai afirmarea celorlalte limbi, dar si a diversitatii culturale, si chiar intarind impunerea unui model american.
Intr-un interviu acordat la sfarsitul lucrarilor, d-l Christian Tremblay - presedintele comisiei de organizare a intalnirii Assises du plurilinguisme marturisea: "La un moment dat ne-am intrebat ce este mai important: sa comunicam ansamblul politicilor organismelor europene sau sa lucram cu adevarat asupra a ceea ce am putea numi fundamentele lor? Asa ne-am dat seama ca problema limbii - care nu este nici pe departe singura problema europeana - este o problema considerabila. Pentru ca ea imbratiseaza toate aspectele unei culturi care a fost - fie ca vrem sau nu - neglijata istoric pe plan european pana astazi."
Subiectele abordate in cadrul acestei intalniri au fost variate: de la relatia intre limba si identitatea europeana (Sean O'Rian - Reprezentanta Irlandei la CE), la imaginarul european comun (Jacques Darras, Université de Picardie) si la problema limbilor slabe si a limbilor puternice in Uniunea Europeana (Efi Savva, Universitatea Corfu), de la necesitatea plurilingvismului in activitatile economice si culturale (Margarete Riegler-Poyet - Camera de Comert Franco-Germana) la provocarile textelor plurilingve (Dana-Marina Dumitriu, Universitatea din Craiova) la tributul pe care il plateste limbii unice cercetarea stiintifica (Charles Durand - Insitutul Francofoniei pentru Informatica, Hanoi). Toate aceste subiecte si-au gasit un loc bine meritat in acest prim congres al plurilingvismului european soldat cu elaborarea unei Carte a plurilingvismului, la care fiecare participant si-a adus in felul lui contributia fie prin conferinta pe care a sustinut-o, fie prin ideile pe care le-a dezvoltat in cadrul dezbaterilor.
O idee amplu dezbatuta a fost aceea a egaltatii de reprezentare a limbilor in cadrul organismelor comunitare si in viata sociala si stiintifica. S-a vorbit despre discrepanta dintre politica Uniunii Europene pentru promovarea plurilingvismului si practica organismelor sale care publica din ce in ce mai multe documente numai in engleza sau pun conditia la incadrare ca persoana care candideaza sa fie de nationalitate engleza. S-a vorbit despre "democratie" si "fascism lingvistic", despre dreptul la limba ca drept fundamental al omului, despre Raportul Grin 2005 si concluziile lui privind efectele economice ale dominantei limbii engleze si pierderile cauzate celorlalte state si Europei Unite. S-a readus in discutie limba esperanto ca limba comunitara si politica de promovare a ei de catre personalitati ale lumii contemporane (precum Papa Ioan Paul al II-lea) si de catre presa.
Charles Durand - directorul Insitutul Francofoniei pentru Informatica din Hanoi - a insistat asupra marginalizarii stiintei actuale in cazul in care rezultatele nu sunt publicate in engleza, dar si asupra riscului unei asemenea optiuni : "a publica in engleza inseamna a accepta criteriile fixate de anglo-saxoni pentru prezentarea si evaluarea rezultatelor, inseamna a accepta implicit sistemul de citare si a subscrie la factorii de impact. in acest proces cercetatorii din zona periferica (dinafara regiunilor anglo-saxone) sunt obigati sa abordeze subiecte de cercetare la moda, in domenii conexe celor in care lucreaza potentialii lor evaluatori. in consecinta, cercetatorii zonelor periferice reiau ceea ce se studiaza la centru si nu mai inoveaza. Promovarea profesionala o cunosc astfel doar cei conformisti. Munca cercetatorilor din zona periferica adauga din ce in ce mai putine valori cercetarii facute la centru si cei mai competenti parasesc activitatea de cercetare. Este exact ce se petrece astazi in Franta cu cercetarea universitara, integral aliniata dupa stiinta anglo-saxona si, intr-o mai mica masura, cu cercetarea de la CNRS si din alte mari laboratoare finantate de stat. Creativitatea reala este rupta de traditii, se opune conformismului si nu poate sa se adapteze constrangerilor artificiale fara sa piarda insasi esenta fortei sale. Nu este nici o indoiala faptul ca declinul calitativ al cercetarii universitate din Europa continentala se datoreaza inlocuirii progresive a talentelor exceptionale de o generatie de conformisti, a carei emergenta este data de necesitatea de a publica in engleza si de a accepta regulile impuse de o alta socio-cultura stiintifica - adevarata de camasa de forta intelectuala."
Ideea este reluata de reprezentantul Agentiei Universitare Francofone (AUF) Patrick Chardenet : "Putem afirma ca daca o stiinta sau mai multe stiinte in general, ar fi dezvoltate, produse si difuzate intr-o singura limba, s-ar ajunge la o marginalizare a lor. Deoarece, asa cum s-a subliniat in nenumarate randuri de la aceasta tribuna, cunostintele se nasc din contextualizare, din elemente care tind intr-adevar spre universal, dar prin contextualizare; or, daca am impiedica aceasta contextualizare prin importarea unei limbi hiperdominante, am risca diminuarea calitatii productiei stiintifice. Cred, de exemplu, ca daca nu am fi avut decat o singura limba de-a lungul timpului, nu am fi cunoscut medicina chineza, care este radical diferita conceptual de medicina occidentala."
Dupa ce isi exprima incantarea de a constata ca plurilingvismul a fost abordat in cadrul lucrarilor, sub diferite aspecte, Marie-Josée de Saint-Robert - seful departamentului de lingvistica al Organizatiei Natiunilor Unite la Geneva - formuleaza o prima concluzie legata de politica europeana de viitor: aceea de a impune predarea englezei ca a doua limba straina, lasand astfel posibilitatea unei alte limbi straine sa se dezvolte in Europa si in lume ca prima limba.
Intrebat ce contributie poate avea o literatura scrisa intr-o limba "slaba" la identitatea europeana si la imaginarul cumun, diplomatul irlandez Sean O'Rian a raspuns: "Cred ca aportul poate fi important; eu insumi vorbesc o limba "slaba" - irlandeza. [...] care a dezvoltat o literatura ce dateaza din sec. al V-lea. E o bogatie pe care fiecare partid politic intelege sa o valorifice cultivand limba irlandeza la scoala, la toate nivelele. Avem nevoie bineinteles de o limba comuna, dar ea nu trebuie sa aiba un caracter dominant; ne indreptam din ce in ce mai mult spre engleza si este un lucru pozitiv deoarece aceasta optiune a noastra faciliteaza comunicarea. in acelasi timp, este un lucru negativ deoarece impinge celelalte limbi - inclusiv germana - spre un con de umbra.
Alta idee care a fost in atentia tuturor participantilor a fost aceea a strategiei educationale.
In interventia sa, d-l Gérard Links, reprezentantul Ministerului Educatiei Nationale din Franta amintea faptul ca in Europa se vorbesc astazi peste 300 de limbi, din care 40 sunt vorbite de mai mult de un milion de oameni, iar 20 sunt limbi nationale. Cum sa administrezi o asemenea bogatie? Cum sa realizezi o comunicare dincolo de barierele lingvistice, bazata pe toleranta, respect mutual si consfintirea diferentelor lingvistice si culturale? Ce strategii educationale trebuie dezvoltate intr-o lume in care timpul devine un factor de invatare determinant ce arunca in anacronism abordarea limbilor straine prin progresie lineara si extensiva pe nivele de limbi? Raspunsul se gaseste in cadrul european comun de referinta pentru limbi, care introduce notiunea de prag de competenta lingvistica, si defineste o parte dintre aceste praguri in functie de obiectivele invatarii. Ministrul francez propune chiar renuntarea la disocierea artificiala intre limba si cultura si abordarea lor impreuna ca o singura disciplina: "... motorul invatarii limbii si culturii tinta se va baza pe deosebirile culturale intre diferitele societati. Depasind numeroasele stereotipii, invatarea culturilor straine va permite o cunoastere mai buna a celuilalt si va da o pondere mai mare pedagogiei schimburilor. invatarea limbilor si a culturilor va favoriza si mai mult dimensiunea cheie a educatiei care este pregatirea pentru viata activa, responsabila."
Mobilitatea este insa legata de recunoasterea si echivalarea diplomelor de studii. Din pacate, proiectele care s-au elaborat si aplicat in aceasta directie au pierdut din vedere problema lingvistica lasand-o in sarcina unor organisme extrascolare. Reprezentantul Ministerului Educatiei din Landul Nordrein-Westfalia, d-na Henny Roenneper vine in intampinarea certificatelor Toefl, Cambridge Esol, International Baccalaureate Diploma, Delf si Dalf cu proiectul unui bacalaureat european plurilingv .
Dezbaterile destul de aprinse, mai ales cand era vorba de implicatiile economice ale plurilingvismului, au subliniat faptul ca aceasta manifestare ar fi meritat sa se extinda pe durata unei saptamani.

In loc de incheiere redam un fragment din interviul pe care ni l-a acordat d-l Xavier North - Director General DGLFLF, purtatorul de cuvant al Ministrului Culturii si Comunicatiei din Franta - cu ocazia realizarii filmului "Assises du plurilinguisme":

"Sunt foarte fericit de a fi avut ocazia de a incheia aceste doua zile de dezbateri avand ca tema centrala plurilingvismul. Este o mare onoare pentru mine de a tine locul Ministrului Culturii si Comunicatiei - d-l Donnedieu de Vabres - care este foarte preocupat de aceasta problema. Dumnealui a avut de altfel ocazia s-o afirme recent in Romania, cu ocazia unei vizite la Bucuresti prilejuita de inaugurarea unei frumoase expozitii de arta franceza, cand a tinut in mod deosebit sa-i intalneasca si sa-i salute pe profesorii de franceza pentru a marca atasamentul nostru fata de aceasta sora latina care este Romania si care face ea insasi dovada atasamentului la ideea de plurilingvism, din moment ce franceza este aici una din limbile de expresie.
Intalnirea de astazi avea menirea de a reuni un mare numar de reprezentanti ai societatii civile (sindicalisti, administratori), reprezentanti ai guvernelor straine, directori ai institutelor culturale, ambasadori, etc. Era de fapt vorba, in viziunea organizatorilor, de a aduna o serie de propuneri legate de aceasta tema a plurilingvismului. De ce aceasta necesitate astazi? Pentru ca daca suntem aproximativ de acord astazi in privinta finalitatilor si a diagnosticului, adica in privinta necesitatii de a construi o Europa pe diversitatea acestor limbi, o Europa care sa nu fundamenteze progresul unitatii sale pe lezarea identitatii sale culturale fondata pe diversitate - daca suntem deci de acord in privinta acestor obiective, trebuie sa le atingem, trebuie, prin urmare, sa gasim mijloacele de a le atinge. Este ceea ce ministrul francez al Culturii si Comunicarii dorea sa ne transmita astazi. Aceasta implica definirea unui cadru strategic, a unei politici europene a limbilor.
Noi, francezii, suntem oarecum vinovati de a avea tendinta de a pune in centru eforturilor noastre promovarea francezei in Europa. Astazi, promovarea francezei nu poate fi separata de apararea plurilingvismului. Trebuie sa insotim munca noastra de promovare a limbii franceze - pe care continuam sa o depunem in toate tarile, inclusiv in Romania - de o politica europeana a limbilor ale carei avantaje speram ca vor fi recunoscute rapid de partenerii nostri. Dupa parerea mea, aceasta politica europeana a limbilor trebuie sa se bazeze pe trei notiuni cheie, pe trei notiuni fundamentale: a traduce, a vorbi, a intelege. A traduce, pentru ca traducerea este esenta Europei, dupa cum afirma si Umberto Eco: "Limba Europei este Traducerea". Daca vrem sa organizam coexistenta limbilor in Europa, trebuie sa organizam si trecerea permanenta de la o limba la alta. Or, cum se realizeaza aceasta trecere? Prin traducere. Deci, trebuie sa traducem. ªi, bineinteles, sa vorbim. Sa vorbim limba celuilalt, sa invatam limbi straine. Doua limbi straine, daca se poate, in cadrul sistemului de invatamant. Uniunea Europeana a facut din acest obiectiv o deviza, dar drumul de parcurs pana la realizarea lui este inca lung si majoritatea tarilor europene nu respecta astazi in realitate aceasta obligatie de invatare a doua limbi straine chiar daca ea este impusa de UE. ªi mai exista si a treia notiune, foarte interesant de explorat si pe care as rezuma-o prin verbul "a intelege". Sa fim realisti: nu vom fi toti poligloti in Europa... si nimeni nu va vorbi 24 de limbi. Nici macar 20, sau 15 sau 5. Ma rog, un numar foarte redus dintre noi. Va trebui deci sa apelam la traducere, dar si sa dezvoltam in acelasi timp o forma de intercomprehensiune, o forma de intelegere reciproca intre vorbitori de limbi latine, de limbi slave, de limbi germanice. Ce este de fapt aceasta intercomprehensiune? As rezuma-o printr-o fraza a ministrului nostru, d-l Donnedieu de Vabres, pe care o rosteste de fiecare data cand are ocazia sa se pronunte asupra problemei limbilor in Europa. Dumnealui spune: "a fi european inseamna a vorbi propria limba si a intelege limba celorlalti"