 |
NICOLAE VASILESCU KARPEN
(1870 - 1964)
| "Numerosi fruntasi ai stiintei si tehnicii romanesti, nenumarate generatii de ingineri, educati de eminentul profesor
inginer, vor pastra vesnic vie amintirea celui care s-a straduit sa ridice stiinta si tehnica romaneasca la nivelul preocuparilor stiintei mondiale". |
| Acad. prof. Remus Radulet |
 Intre cei care au adus o valoroasa si incontestabila contributie la realizarea complexelor mijloace tehnice in masura sa asigure transportul omului pe
Luna, se numara si romanul N. Vasilescu-Karpen - fizician care - dupa aprecierea prof. I. Solomon, presedinte al Societatii
Franceze de Fizica - "a inventat pila de combustie cu o jumatate de secol inainte ca oamenii sa ajunga pe Luna datorita ei".
S-a nascut in Craiova la 28 noiembrie 1870.
Aici, in orasul natal, urmeaza cursurile scolii primare si liceul. S-a numarat, an de an, printre premiati.
Dupa terminarea liceului, urmeaza cursurile Scolii
Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care o absolva, in mod stralucit, ca sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici nu implinise varsta de 21 de ani.
Timp de trei ani a activat ca inginer in serviciul de Lucrari Publice, in care calitate a realizat o seama de importante lucrari in domeniul cailor de comunicatie.
Atras de domeniul electrotehnicii, tanarul inginer roman a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Scolii
Superioare de Electricitate al carei diplomat ajunge in anul 1900 - si, paralel, pe cele ale Universitatii, al carei licentiat in stiinte fizice va deveni in anul 1902. Ramane, dupa aceea, in continuare, in capitala Frantei pentru a-si face doctoratul in fizica. Dupa doi ani, in 1904, obtine titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement".
Apreciat pentru realele sale insusiri, N.Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactica unanim apreciata de tinerii sai studenti.
Dorul sau de tara, dorinta de a-i consacra toata priceperea si puterea de
munca, il indeamna sa se reintoarca in patrie (1905).
Inaugurand in acelasi an cursul de electricitate si electrotehnica la catedra cu acest profil infiintata atunci in cadrul Scolii
Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, tanarul savant roman incepe - alaturi de alti dascali patrioti - constructia edificiului invatamantului ingineresc modern, caracterizat in principal prin caracterul sau multilateral.
Numit doctor al Scolii Nationale de
Poduri si Sosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu
amplu, documentat si realist - proiectul de transformare a acestuia in Scoala
Politehnica. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a detinut aceasta inalta functie timp de 20 de ani, pana in 1940.
A murit in februarie 1964, la venerabila varsta de 94 ani, lasandu-ne mostenire o opera stiintifica multilaterala si vasta, care va ramane, peste ani si ani, o valoare permanenta a culturii noastre si care il situeaza - alaturi de Anghel Saliny, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Dragomir Hurmuzescu, Nicolae Profiri si altii - in randul ctitorilor invatamantului nostru tehnic superior.
Activitatea sa stiintifica se caracterizeaza "printr-o multilaritate rar intalnita". A abordat, cercetat si imbogatit prin ideile sale un impresionant numar de domenii stiintifice : atomistica, mecanica, elasticitate, termodinamica, teoria cinetica, electromagnetism, telegrafie, telefonie la mare distanta, constructii, electrochimie, chimie, fizica, geofizica etc.
De un larg interes si de o buna apreciere s-au bucurat cercetarile sale in domeniile termodinamicii, atomisticii, teoriei cinetice: determina, printr-o metoda necunoscuta pana atunci, presiunea interna si studiaza presiunea osmotica si tensiunea superficiala a lichidelor. Ca urmare, termeni ca "difuziunea Karpen" sunt astazi acceptati de stiinta pe plan mondial.
Printre cele mai importante lucrari ale lui N. Vasilescu-Karpen se numara cele din domeniul electrochimiei, care l-au
dus la crearea a numeroase tipuri originale de pile electrice denumite K1, K2, K3, dupa initialele tatalui sau. Datorita lui, in domeniul pilelor de combustie - care s-au impus astazi,
ca urmare a impulsionarii cercetarilor spatiale - exista o prioritate romaneasca,
este vorba de pila cu metanol.
In semn de recunoastere a meritelor sale stiintifice,
N. Vasilescu-Karpen a fost ales, inca din anul 1922, membru al Academiei Romane,
si, de asemenea, proclamat "Doctor honoris causa" al Politehnicii din Bucuresti.
|
Extrase din lucrarea Ani de lumina - Istoria Liceului "Nicolae Balcescu"
autor : Nicolae Andrei
Editura Scrisul Romanesc, 1976 |
|
|
